
Sfântul Ioan Gură de Aur (†407) este, în mod indubitabil, cel mai important orator creştin, care a lăsat posterităţii cuvinte dintre cele mai numeroase şi, în acelaşi timp, înalte şi frumoase, referitoare la realităţile cele mai variate ale vieţii omeneşti, în general, şi a celei creştine, în mod aparte. Cuvintele sale, de Dumnezeu inspirate, privind rolul educaţiei în arta făuririi personalităţii umane sunt inestimabile, constituind un reper nu doar al literaturii şi pedagogiei patristice, dar şi pentru ştiinţa educaţiei, la modul general.
Lucrarea Sfântului Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor, este un adevărat manual de pedagogie, în care sunt expuse principiile unei educaţii autentice, capabilă, pe de o parte, să îi aducă copilului împlinirea în viaţă, iar părinţilor şi educatorilor, mântuirea sufletului.
Poate nicăieri, în scrisul patristic şi în cel profan, nu întâlnim cuvinte atât de adânci şi cu un impact practic şi o finalitate duhovnicească pozitivă, precum în sfaturile şi îndemnurile adresate cititorului, de către Părintele antiohian, în această lucrare.
În mod practic, Sfântul Părinte compară sufletul copilului cu o ceară, care se poate modela uşor, atât timp cât este moale. În momentul în care se întăreşte, aceasta devine tot mai greu de lucrat. Lipsa de preocupare faţă de instruirea copiilor, manifestată de părinţi, face din sufletul copilului un pământ înţelenit, pe care cresc, cu deosebită uşurinţă, spinii păcatelor şi ai patimilor. Un astfel de suflet neîngrijit poate fi schimbat prin întoarcerea brazdei, pentru a primi sămânţa credinţei şi a faptelor bune, prin focul Duhului Sfânt.
Un principiu asupra căruia insistă, în mod particular, Sfântul Părinte este cel al începerii educaţiei de timpuriu, din fragedă copilărie. Este cunoscut faptul că un copil dobândeşte, până la vârsta de 3 ani, aproximativ 65%-75% din limbaj, chiar dacă nu va folosi întregul bagaj dobândit pe parcursul vieţii sale; că până la vârsta de 5 ani, i se formează 80% din temperament, iar până la vârsta de 7 ani, caracterul i se definitivează în proporţie de 90%.
Cu intuiţia sa morală, Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă începerea actului de educare a copilului din primele momente ale vieţii lui, motivând că „ceea ce este fraged şi încă n-a căpătat o formă tare poate lua orice formă, pentru că este uşor de schimbat în altă formă”. Întipărirea unor învăţături înalte în sufletul încă fraged al copilului, arată Sfântul Ioan Hrisostom, face ca nimeni să nu poată să le desprindă de acolo, ele întipărindu-se asupra sufletului ca sigiliul pe ceară. Crearea unor deprinderi sau obiceiuri proaste se corectează, apoi, cu o dificultate proporţională cu vechimea lor. Cu frumoase cuvinte, Sfântul Părinte spune că „mărgăritarele, îndată după prinderea lor, au înfăţişarea unei picături de apă. Dacă cel care pescuieşte perla este un om iscusit, pune picătura în palmă şi mişcă podul palmei, întorcând picătura până ce se rotunjeşte exact şi o face foarte rotundă şi tare; după ce i s-a dat această formă, nu mai este cu putinţă să i se mai dea alta. Ceea ce este fraged şi încă n-a căpătat o formă tare poate lua orice formă, pentru că este uşor de schimbat în altă formă; când este tare, însă, şi a primit tăria în natura sa, nu-i este uşor să iasă din natura sa şi să se schimbe în altă formă”.
Lasă un răspuns